Despre noi ca si popor se va vorbi mult, dar nu si bine. Pentru ca ne place neglijenta si nu vrem sa ne respectam, vom ramane vesnic aia cu tricoul patat, cu burtoaca mare si cu muzica lautareasca, data la maxim, in bemveul jmecher.
Fusei la Comana. Nu am mai mers pe acolo de vreo 3 ani si mi s-a facut dor de ea, de trilurile zecilor de pasari, de brotaci, de stuf, de mirosul apei ce patrunde pana in buza padurii.
Drumul a fost acceptabil, comuna arata bine si pare curata. Pana la intrarea pe drumul de pamant din rezervatie am vazut un han frumos, o manastire cu ziduri vechi incarcate de istorie si rugaciuni, un parc nou de aventura pentru copii, niste zone de observatie construite dinfonduri euro... Zic, taci ca e de bine bine.
Apoi am decis sa purcedem spre delta, sa bem apa langa nucul lui Vlad Tepes, sa gustam istorie si sa ne imbatam de natura. Am platit cu drag si taxa de intrare, macar de vor fi folosind banii aia pentru a investi in potentialul zonei.
Broastele oac oac, cucul cuc-cuc, stuful fosnea in adierea vantului, soarele stralucea, albinutele, fluturii, libelulele zburau nestingherite... Pa ra dis!
Si apoi s-a abatut asupra noastra primul nor de praf. Apoi al doilea... Si restul a fost tarana in dinti. Si muzica lauterasca. Si gratarele. Si gunoaie.
Ca la noi, baietii care se descurca iau banii de la fraierii care vor sa respire. Si de alti fraieri care iubesc pamantul asta. Si de la putinii fraieri care vor sa faca miscare. Si ii amesteca pe toti la un loc cu aia care nu dau doi eurocenti pe Delta Neajlovului, care nu respecta ecosistemul ala si intra cu masina pana in curtea Ocolului Silvic si ard padurea in stil manelistic. Cum sa mergi cu masina printr-o rezervatie naturala, care se presupune ca e protejata? Cum sa poluezi fonic un paradis al pasarilor? Cum sa faci focul intr-o padure unde s-a scris istorie si datorita careia se mai poate, inca, respira?
Cum? Uite asa simplu ...
Si, daca tot am batut atata cale pe jos prin colbul saltat de masini, ni s-a facut foame. Am ajuns la Hanul lui Vlad Tepes ... Chipurile... Pretentii de han intim si preturi cu mult peste cele practicate in Centrul Vechi. Tarife de weekend lipite direct peste cele reale. De fapt, trebuie sa isi scoata si ei macar spaga de au dat-o ca sa poata construi hardughia direct pe digul raului Neajlov.
Nu mai calc, prea curand pe acolo. Si sper ca pasarile se vor napusti asupra hoardelor de burtosi, exact ca in filmul lui Hitchcock.
Pana atunci, incerc sa scap de gustul puternic si amarui de praf, scarba si si neputinta.
