Gustul puternic si amarui

Despre noi ca si popor se va vorbi mult, dar nu si bine. Pentru ca ne place neglijenta si nu vrem sa ne respectam, vom ramane vesnic aia cu tricoul patat, cu burtoaca mare si cu muzica lautareasca, data la maxim, in bemveul jmecher.

Fusei la Comana. Nu am mai mers pe acolo de vreo 3 ani si mi s-a facut dor de ea, de trilurile zecilor de pasari, de brotaci, de stuf, de mirosul apei ce patrunde pana in buza padurii.

Drumul a fost acceptabil, comuna arata bine si pare curata. Pana la intrarea pe drumul de pamant din rezervatie am vazut un han frumos, o manastire cu ziduri vechi incarcate de istorie si rugaciuni, un parc nou de aventura pentru copii, niste zone de observatie construite dinfonduri euro... Zic, taci ca e de bine bine.

Apoi am decis sa purcedem spre delta, sa bem apa langa nucul lui Vlad Tepes, sa gustam istorie si sa ne imbatam de natura. Am platit cu drag si taxa de intrare, macar de vor fi folosind banii aia pentru a investi in potentialul zonei.

Broastele oac oac, cucul cuc-cuc, stuful fosnea in adierea vantului, soarele stralucea, albinutele, fluturii, libelulele zburau nestingherite... Pa ra dis!

Si apoi s-a abatut asupra noastra primul nor de praf. Apoi al doilea... Si restul a fost tarana in dinti. Si muzica lauterasca. Si gratarele. Si gunoaie.

Ca la noi, baietii care se descurca iau banii de la fraierii care vor sa respire. Si de alti fraieri care iubesc pamantul asta. Si de la putinii fraieri care vor sa faca miscare. Si ii amesteca pe toti la un loc cu aia care nu dau doi eurocenti pe Delta Neajlovului, care nu respecta ecosistemul ala si intra cu masina pana in curtea Ocolului Silvic si ard padurea in stil manelistic. Cum sa mergi cu masina printr-o rezervatie naturala, care se presupune ca e protejata? Cum sa poluezi fonic un paradis al pasarilor? Cum sa faci focul intr-o padure unde s-a scris istorie si datorita careia se mai poate, inca, respira?

Cum? Uite asa simplu ...
Si, daca tot am batut atata cale pe jos prin colbul saltat de masini, ni s-a facut foame. Am ajuns la Hanul lui Vlad Tepes ... Chipurile... Pretentii de han intim si preturi cu mult peste cele practicate in Centrul Vechi. Tarife de weekend lipite direct peste cele reale. De fapt, trebuie sa isi scoata si ei macar spaga de au dat-o ca sa poata construi hardughia direct pe digul raului Neajlov.

Nu mai calc, prea curand pe acolo. Si sper ca pasarile se vor napusti asupra hoardelor de burtosi, exact ca in filmul lui Hitchcock.
Pana atunci, incerc sa scap de gustul puternic si amarui de praf, scarba si si neputinta.

Ploaia de silicon

Papusile din "industria" muzicala romaneasca l-au inteles gresit pe dl Marius Teicu!

Da, am urmarit in liceu superba emisiune "Ploaia de stele" si ma amuzam teribil atunci cand se acorda concurentilor feedback. Acum, dupa niste ani, tot ce mi-a ramas in minte este: inaltimea prezentatorului, prezenta d-lui Marius Teicu in juriu si termenii de specialitate pe care ii folosea (de exemplu: ambitus si mielisme).

 Nu stiu ce s-a intamplat cu talentele descoperite in acea emisiune dar cred ca inteleg de ce e plina muzica noastra de dive!
"Ai un ambitus generos si niste mielisme incredibile!" nu era o referire subtila la anumite "calitati" fizice ci o apreciere a intinderii vocale extreme (de la sunetele cele mai grave pana la cele mai acute) si a modulatiilor speciale pe care trebuie sa le detina o cantareata de valoare.

Siliconul, colagenul si botoxul au un termen de valabilitate. Talentul, in schimb, nu are!
Si degeaba treceti pragul portii galactice in cabinetele chirurgilor plasticieni, ca voce si carisma nu o sa va poata implanta nimeni, cu toata tehnologia ...

Oameni vesnici

Ascult cu mare interes istorisirile prietenilor si colegilor care au crescut la oras, in perioada blamatului dar proslavitului comunism.
Ma fascineaza intr-un mod ciudat faptul ca ei isi amintesc de cozile interminabile, de lipsa alimentelor si de tot felul de neajunsuri. Ii aprob cu intelegere pentru ca toate povestirile sunt asemanatoare si definesc unanim acea perioada odioasa, dar nu inteleg pe deplin pentru ca eram mic copil cu o constiinta in formare si pentru ca am crescut (oarecum) la tara. Tara fiind, mai exact, comuna unde se presupune ca s-a prabusit Aurel Vlaicu, dupa ce a traversat Carpatii.

Nu am dus lispa de nimic dar nu am putut sa apreciez acea deplinatate pentru ca mi-am dorit cu ardoare sa locuiesc la oras... Orasul m-a acceptat iar civilizatia si-a luat cu forta toate drepturile! Am ajuns sa constientizez dorul de natura in care am crescut, pentru ca am trecut azi intamplator pe langa un bloc in a carui curte interioara fusese proaspat cosita iarba. Ce aroma!
Zilele trecute ma grabeam sa ajung acasa si DIN FERICIRE mi s-a desfacut siretul de la un pantof. M-am lasat imbufnata, cu tot cu geanta si cu laptop, pe vine (sau pe ciuci :) ) ca sa ma pot incheia. Ce sa vezi?! Din spate m-a izbit un miros dulce si parfumat. Eu nici nu realizasem pana atunci ca au inflorit tufele de liliac!! Cam cat de trista trebuie sa fie existenta daca esti nevoit sa faci eforturi sa observi frumosul din jur?

Inception. Amintirile astea s-au legat si m-au tarat in curte la Tanti Leonica si la Nea Toma. Asa mirosea in gradina lor plina de flori, tufe, meri, peri, caisi si piersici. Plus legume!
Laptele de la vacile crescute de ei mi-au hranit trupul in anii cei mai importanti. Iar interactiunea cu ei mi-a hranit sufletul. Mergeam de 2 sau 3 ori pe saptamana cu mama sa cumparam lapte, indiferent de anotimp. Erau batrani tare, se miscau foarte incet si aveau palmele muncite la fel ca toti taranii adevarati dar privirea lor aspra si agera mi-a ramas pe retina. Nea Toma avea o mustata mare si fata rotunda. Sigur ca nu avea studii superioare dar eu nu am mai vazut un scris caligrafic atat de perfect ca al lui! Ne trecea intr-un caiet vechi si le plateam o data pe luna.

Tanti Leonica avea, probabil, saptezeci de ani dar ochii ii luceau de viata! Nu il studiase pe Freud sau pe Jung dar stia sa iti citeasca in suflet, te asculta si chiar daca nu iti dadea sfaturi atent ticluite, plecai de la ea mai intelept si mai linistit. Puna palnia in gura sticlei, un tifon peste palnie si apoi turna incet laptele, oftand pentru ca o durea spatele. Iarna vedeam cum ies aburii din laptele cald si dens .. In timp ce stergea incet sticla, ma intreba daca imi place la scoala. Uneori ma mangaia pe crestet si imi dadea o para zemoasa.

Nu a fost nevoie sa faca mai mult de atat. A fost suficient ca ei sa existe si sa ii cunosc. Sunt oameni din aceia, vesnici si autentici.
Noi?

Black Hole: Check In!!

Sunt zile in care iti vine sa spargi Skittles cu telefonul :)
Sunt alte zile cand nu te mai opresti din mancat Skittles.
Sunt zile in care nu iti trebuie nici mancare.

Sunt alte zile in care te simti Skittles: ba esti crazy sour (din cauza unui cretin care era sa te calce pe trecerea de pietoni), ba fruity (sau mai degraba leguma: fiarta in propria coaja, piure sau terci dupa o zi de munca, ori sotata cu doar cateva picaturi de ulei corporatist), ba wild berry(ish) (adica iti vine sa petreci vreo doi ani sabatici in compania girafelor sau a gheparzilor).

 Sunt zile cand speri sa deschizi o usa mica de lemn aproape zidita si din spatele ei sa izvorasca un curcubeu de arome, culori, senzatii, si mirosuri. Dar de obicei, te asteapta o gheara de leopard.

Si daca o tii tot asa, pe urmele curcubeului ajungi la Milky Way si Mars.
Ai grija de tine ca sa nu dai CheckIn la o gaura neagra :)

Fratia Twister-ului

Am facut un pact cu fortele intunericului atunci cand am mancat prima data KFC. Pentru ca eu incerc sa scap dar pofta de a mai gusta inca o data din roadele blestemate ma prinde iar cu toate tentaculele, la ore tarzii cand constiinta doarme.
Nu, nu este jurnalul unei gurmande. Este un detaliu al vietii oricarui tanar al anului 2011 care trudeste in stil corporatist si care isi imagineaza ca traieste eco. Atat cat se poate.

Mancasem decent si relativ sanatos. Era luni, zi de salariu. Si s-au gandit unii sa mergem la biliard. Logic: avem bani, suntem tineri si frumosi, mergem sa ne relaxam ca sa incepem saptamana cu bine, dar, nu putem juca biliard pe stomacul aproape gol. Zic. Asa am corupt bunatate de prieteni ca, doar deh, drumul spre iad e pavat cu intentii bune. Sau crispy chicken breast. Plus ca nu as vrea sa ma duc acolo singura. Imi iau prietenii cu mine fiindca ne-am obisnuit, la munca, sa impartasim suferinta.

Ei nu au stiut, la momentul respectiv, ca am facut un legamant in seara aia: fratia twister-ului. Pecetluita cu maioneza si sos de usturoi. Stropita cu Pepsi Twist, nu cu sange. De acum suntem legati pe vecie.

La biliard nu am mai ajuns. Ne-am inecat amarul in cocktail-uri si bere bruna. Dupa caz si preferinte.

FaceBook Enciclopedia

Nu imi place barbatul metrosexual. Conceptul pare interesant (pentru ca ador curatenia si parfumurile barbatesti) dar reprezentantii de seama ai rasei tind sa fie dezgustatori.
Mi-ar fi greu sa impart casa cu un soi de mascul care da mai multi bani pe haine, produse de ingrijire corporala, lac de unghii si acetona sau pantofi, decat mine. As fi constant geloasa pe manichiura lui impecabila si nu mi-ar face placere sa ii tin umbrela atunci cand ploua afara, el fiind mult prea atent sa nu isi ude incaltamintea pretioasa.
Oricum, m-am linistit auzind recent ca efeminatii astia vor fi fiind pe cale de disparitie, la fel ca orice alta specie de dinozaur cu creasta. Umbla vorba ca exista un nou trend: selgrosexualul. Notiunea a fost nascocita de altcineva asa ca nu imi asum meritele pentru ingeniozitate dar, pentru ca mi se pare fascinanta, voi incerca sa ii descoper semnificatiile profunde.
Este inaccesibil si infatuat iar prezenta unei dudui in preajma lui trebuie legitimata si validata. Ea trebuie sa posede anumite calitati, mai ales spiritual-artistice, ca sa fie acceptata in cercurile lui.
Este genul de barbat care gandeste mult si traieste pe picior mare. Si duce conceptul de cash and carry la un alt nivel, pentru ca el FACE cash-ul si pentru ca isi carry prietenii cu el peste tot. Pune pret pe cantitate. Totul e mare, mult si consistent: masina, marimea la incaltaminte, cantitatea de alcool, stratul de grasime de pe ceafa, portofelul... Adora opulenta desi nu cunoaste acest termen.
Se uita la fetele care danseaza pe cuburi sau in custi dar se lasa atins de ele numai daca are chef si daca este rugat frumos. Nu se incurca usor cu orice printzesa, pentru ca are standarde si iubeste profesionistele. Pardon, profesionalismul si serviciile de calitate. Poarta, fireste, numai haine de firma.
Uraste hodorogii care indraznesc sa traverseze prin fata masinii lui, pe trecerea de pietoni. Nu ii plac nici aia de stau linistiti la plaja asa ca trece cu bolidul peste ei. Este puternic si determinat. Determinat sa fie nambar uan. Este atat de dotat si persuasiv, incat sotia sa accepta sa stea sub acelasi acoperis cu amanta/amantele. Cu zambetul pe buze.
Vinde si cumpara ce vrea, cand vrea pentru ca poate...

In episodul urmator, vom vorbi despre mic.rosexuali.

Din seria: "Tata, eu cum imi dau seama cand cresc?"

Apropiatii o cunosc bine pe Miruna, nepoata mea, pentru ca vorbesc mult despre ea.
Este un copil inspirational, de care ma minunez in fiecare zi. Imi da si motive pentru ca nu se poate opri din pus intrebari destepte.
Nu ma laud cu ea ca nu e meritul meu ca e foarte inteligenta dar imi e draga de ii sorb cuvintele de pe buze. Si nu ai cum sa nu faci asta cand ea pune intrebari, gen: "tati, eu cum imi dau seama cand cresc?"; "mami, care e diferenta intre posibil si probabil? si, ce inseamna cand zici: mai vedem?".
Tatal i-a raspuns ca nu are cum sa isi dea seama cand creste pentru ca asta se intampla in somn, fapt care nu a convins-o ca trebuie sa doarma la pranz.
Mama, nu i-a explicat foarte clar ce inseamna "mai vedem", dar a inteles repede ca inseamna "Sigur, NU!".
Iar cand am tachinat-o eu pe ea cu intrebarea: "Bulbii aia pe care i-ai plantat, sunt de flori sau de ceapa?", a replicat apasat ca nu o sa afle decat atunci cand o sa rasara ceva din ei... Logic, de altfel.

Treaba e ca are doar 5 ani si face parte dintr-o generatie superba.
Si vine randul meu sa ma/va intreb: ne nastem destepti si ne prostim pe parcurs?